Adnotare
  Au fost considerate procesele cuantice pentru unul dintre tipurile de lasere Helium-Neon care are două mode optice ortogonale, capabile să înregistreze modulări de polarizare a biostructurilor sondate în regimul de înregistrare a hologramei de undă mișcătoare a intensității (UMI). Un astfel de proces este un model pentru înregistrarea și translatarea la distanță a informațiilor genetice de undă.

  Vom lua în considerare configurația experimentală Fig. 1, folosită pentru a obține caracteristicile spectrale și translatarea de undă a informațiilor genetice funcționale [1, 3-10].
    Configurația constă dintr-un laser Heliu-Neon LGN-303 cu o putere de 2 mW și o lungime de undă de 632,8 nm, are două mode de radiație combinate, cu frecvență unică. Există o masă ajustabilă pentru plasarea bioobiectului și orientarea acestuia de-a lungul celor 3 axe dimensionale.

  În fiecare dintre cele 2 mode, acest laser are plane ortogonale și liniar polarizate de radiații. Funcționarea instalației la sondarea obiectului biologic cu lumină laser dă naștere la o serie de fenomene optice și fizice interconectate și fenomene biologice.

   Modificările amplitudinilor, fazelor și unghiurilor de polarizare în fiecare punct, precum și a întregii imagini generale a interferenței tuturor surselor secundare de reemisie a bio-modelului dau naștere unei reflecții integrale. Se formează în imediata apropiere a bioobiectului (cea mai apropiată zonă de difracție Fresnel [24]) și creează o imagine luminoasă (strălucire), care ar trebui numită spectru de reflecție  Fig. 2.

   O caracteristică foarte importantă a acestui spectru (în comparație cu fasciculul iradiant) este apariția în el a numeroase frecvențe noi (atât temporale, cât și spațiale), datorită feedback-ului subelementelor neliniare optic ale obiectului biologic.

   Specificul procesului de utilizare a spectrului de împrăștiere obținut în experiment este faptul că, cu ajutorul mesei ajustabile, unde este așezat biomodelul reflectorizant, cea mai mare parte a spectrului de lumină reflectată Fig. 3 este direcționată înapoi prin oglinda translucidă din față a rezonatorului laserului în interiorul rezonatorului laserului.

  Consecința acestei ajustări este pătrunderea parțială a luminii reflectate înapoi în rezonatorul laserului și, prin urmare, avem următoarele:
   În primul rând, fluxul de lumină modulat (difractat) de biomodel, reflectat în rezonator, începe să fie amplificat de acest laser. Aproape la fel cum a fost anterior amplificată lumina nemodulată a sursei pompă.

   În primul rând, fluxul de lumină modulat (difractat) de biomodel, reflectat în rezonator, începe să fie amplificat de acest laser. În al doilea rând, din laser nu va mai fi emisă o undă plană, nemodulată de nimic, ci o undă mult mai complexă, care este modulată de structuri biologice. În primul rând, de AND-ul cromozomial, precum și de ARN, proteine și alți metaboliți.

    Esența fizică a fenomenului hologramelor UMI este un fenomen periodic care se manifestă sub forma unei secvențe de unde de lumină alternante cu intensități diferite. În Fig. 4, este prezentată o schemă explicativă din lucrarea care descrie apariția unor astfel de holograme UMI.

   Unda mișcătoare de intensitate se formează ca urmare a interferenței unei unde de referință cu una complexă, în general arbitrară, unda de radiație împrăștiată de obiect (http://bsfp.media-security.ru/school6/1.htm).

Din cele spuse, rezultă că holograma undelor mișcătoare de intensitate apare numai în mediile pătratice neliniare și în zona interioară de intersecție a contra-fasciculelor de lumină (în interiorul bio-modelului).

   Aceasta este o altă proprietate fundamentală a holografiei: Holografia este un substitut direct al realității. În experimentele biologice, acest fenomen își găsește, de asemenea, și confirmarea practică. În mod particular, în fenomenele pe care le-a descoperit în timpul transferului conținutului informațional al celui mai simplu biosubstrat, REBLM spectrulul glucozei (în format audio mp3), la probele de apă purificată. Rezultatul a fost manifestarea unui anumit echivalent fantomă al glucozei în apă, ceea ce a dat o reacție colorată de calitate la glucoză pe benzile de testare speciale Fig. 5.
   Această situație este similară cu materializarea REBLM a unui fragment de ADN (fantoma AND-ului) într-o reacție de polimerizare în lanț (RPL)

https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9F%D0%BE%D0%BB%D0%B8%D0%BC%D0%B5%D1%80%D0%B0%D0%B7%D0%BD%D0%B0%D1%8F_%D1%86%D0%B5%D0%BF%D0%BD%D0%B0%D1%8F_%D1%80%D0%B5%D0%B0%D0%BA%D1%86%D0%B8%D1%8F

    În figura 6 este prezentat un fenomen descoperit de grupul lui P. Garyaev [32]. Detectarea (materializarea) prin metoda fantomei RPL a unui fragment de ADN cu o secvență de nucleotide cunoscută. Fantoma ADN-ului obținută prin metoda autorilor [32, brevet 2014/06578, 8]. Secvența de nucleotide a copiei materializate rezultată a fantomului ADN este 98% identică cu ADN-ul materialului donator inițial (datele despre aceasta au fost pregătite pentru imprimare).
      De la stânga la dreapta benzilor 1, 4 și 6 este un ADN sintetizat în apă pură. Banda a 11-a este un model ADN (268 perechi de baze), din care s-a obținut spectrul REBLM, aplicat pe apă pură. A 12-a pistă – benzile indicilor 139, 268, 394 și 613 al perechilor de baze ADN, banda inferioară acestei piste sunt primerii. A 9-a pistă prezintă controlul fără acțiunea ADN-ului REBLM.

   Să revenim la problema „REBLM” sub aspectul naturii sale. Natura „REBLM” a fost interpretată mai sus de noi pe baza efectelor hologramelor dinamice ale UMI.
     Donatorul informațiilor de undă sub forma unei „REBLM” poate fi, de exemplu, preparatul cortexului cerebral - celulele cu glia radială, iar destinatarul informațiilor genetice - gena celulelor stem mezenchimale (CSM) Fig. 9.
​
     În acest caz, CSM vor fi localizate în afara fasciculului laser, ceea ce înseamnă că poate percepe informații genetice ale unei terțe părți doar prin medierea fenomenului „REBLM”.
​
     Un astfel de studiu a fost realizat, CSM au fost programate să se diferențieze în neuroni și introduse în fluxul sanguin al unei persoane paralizate cu măduva spinării deteriorată. Mai multe sesiuni de introducere a CSM la pacient au condus la revenirea funcțiilor motorii cu 90% la imobilitatea sa inițială completă.

    Transferul strâns este probabil posibil și pentru informațiile de polarizare holografică a ADN-ului. Întrucât „grila dinamică a undelor de intensitate” discutată aici este, în esență, o grilă materială obișnuită, atunci ea, ca o oarecare grilă de difracție (GD), este capabilă să îndeplinească funcțiile unui dispozitiv spectral, adică să refracteze lumina (ca o prismă de sticlă) în funcție de caracteristicile rezoluției sale, de frecvențele luminii și de magnitudinea unghiului de incidență a luminii pe suprafața GD. Acest lucru este ilustrat în Fig. 7.

   În aceste experimente, anumite proprietăți, încă neînțelese pe deplin, proprietățile fantomelor glucozei și AND-ului „au înșelat” reactivul chimic pentru zahărul din benzile de testare și ADN-ul polimerazei din sistemul RPL, care interpretează fantoma glucozei și ADN-ul drept molecule reale. Trebuie să subliniem anumite dificultăți în ceea ce privește fixarea efectelor fantomă date și materializarea acestora legate de imprevizibilitatea în timp a formării fantomelor și de momentele materializării lor. Acest lucru se datorează probabil dinamicii imprevizibile a hologramelor undei mișcătoare de intensitate pentru obiectele biologice.

   Care sunt concluziile din cele expuse mai sus? Principala concluzie este că spectrul de radiații reflectat din bio-modelul creat de o astfel de grilă, va conține o cantitate imensă de informații valoroase și subtile despre procesele și elementele structurale ale celulelor vii. Inclusiv și despre ADN-ul din conținutul cromozomilor. Și se poate învăța cum să de extras, de cercetat și de utilizat.
    Pentru a înțelege importanța celor spuse, este suficient să amintim ce descoperire în metodele de cercetare la distanță (fără contact) au realizat diferite dispozitive spectrale. Chiar și într-o simplă prismă (Fig. 8), se obține un spectru de frecvență diferită, datorită faptului că pentru o constantă dielectrică fixă a unei prisme de sticlă, fiecare culoare (din compoziția luminii albe) este refractată sub unghiul său individual.
   Procesele (în experimentele noastre biotehnologice) din holograma UMI sunt similare, dar puțin mai complexe, deoarece există și alte procese optico-fizice. Dar, în primul rând, dorim să reamintim că spectrul laser reflectat dintr-un obiect viu este un semnal de informație viu, care este modulat de toți parametrii optici - condiții de amplitudine, fază, reflecție, absorbție și polarizare.
   Prin urmare, holograma dinamică a UMI, ca o complicație a grilei de difracție obișnuite, va fi înregistrată și restabilită în întreaga varietate de parametri informaționali ai bio-modelului Ax, unde Ax este conținutul informațional al bio-modelului.
    Din punct de vedere tehnic, un mediu neliniar care nu este viu poate fi prezentat într-un mod simplificat sub forma unui lanț de contururi oscilante conectate între ele (cu capacități electrice). Lumina modulată (de către bio-model), propagându-se într-un astfel de mediu neliniar, cu neliniaritate pătratică, își modulează permeabilitatea dielectrică. Puterea radiației optice este cantitatea de energie eliberată pentru o unitate de timp. Mai mult, dacă laser în funcțiune continuă are o putere de ~ 2 mW/s, atunci în regim de impuls, de exemplu în 1 milisecundă, puterea laserului va crește de 1000 de ori și va fi de până la 2 wați.          Procesul de conversie a frecvențelor optice laser într-un diapazon radio cu frecvență mai mică, așa cum s-a menționat mai sus, are loc tocmai în mediul neliniar al bio-modelului, unde ajung două contra-fascicule optice în cadrul experimentelor noastre. În cazul nostru, un astfel de mediu neliniar este de fapt bio-modelul original care conține AND-ul cromozomial.
    Din teoria hologramelor UMI rezultă, de asemenea, că întreaga structură (sistemul) a undelor de intensitate se deplasează cu o viteză proporțională cu diferența de frecvențe a undelor interferente. Mai mult, s-a dovedit că holograma UMI este capabilă să reproducă cele mai subtile și de înaltă frecvență vibrații, faze și amplitudini [27, 31]. Acest lucru se datorează faptului că, sub influența undelor de intensitate, constanta dielectrică primește unele perturbații, ceea ce modifică funcțiile undei. Dar, tocmai această parte perturbată a funcției de undă este chiar funcția de undă dorită a radiației restabilite de holograma UMI.

      În al doilea rând, această hologramă este înregistrată (și se auto-restabilește) numai în prezența fasciculelor de lumină cu componente de undă cu frecvență diferită și polarizate. În al treilea rând, hologramele undelor mișcătoare de intensitate sunt potrivite fundamental pentru lucrul cu procesele ce decurg rapid - până la fracțiuni de femtosecunde, ceea ce corespunde cu viteza proceselor din obiectele biologice vii http://elementy.ru/lib/430939#femto.
     Atomii în astfel de perioade de timp sunt practic nemișcați. Doar că, la nivel de femtosecunde, se mai poate observa vreo mișcare a atomilor în rețeaua de cristal, dar la nivel de zeci de unități de femtosecunde, atomii pot fi deja considerați pur și simplu nemișcați, iar aceasta este deja o regiune în care domină electronii, diverse fenomene electronice [2]. Dar electronii, de fapt, se mișcă cu frecvențe și cu viteze diferite. Adică electronii externi se mișcă mai lent, electronii atomici interni se mișcă mai repede.
     Sub cuvântul „mișcare” se are în vedere că ei sunt detectați cu anumite probabilități în jurul atomului, dar dacă e să se lanseze vreun fel de proces nestaționar - de exemplu, să se perturbe cumva atomul sau să se elimine un electron din el - atunci va începe un fel de revărsat al funcțiilor de undă.
      Dacă există un proces ce decurge rapid, în care se trec încărcări, de exemplu, electroni, protoni, atunci înseamnă că poate apărea radiație electromagnetică, iar frecvența sa corespunde doar cu acele perioade de tranziție tipice care sunt în acest proces. De aceea, dacă veți privi cu atenție acest proces și veți înregistra blițul radiației electromagnetice din acesta, atunci descifrând acest bliț, veți putea afla ceva și despre procesul în sine.
     Recent, acest proces a fost aplicat pe o proteină interesantă - bacteriorhodopsina. Aceasta este o proteină unică. De fapt, în natură, este produsă de un anumit tip de bacterii și este încorporată în membrana lor, adică ea stă în membrană și îndeplinește următoarea funcție. Aceasta este o proteină fotosensibilă: atunci când este iluminată, în ea se lansează un ciclu, adică o cascadă de procese, rearanjări, diverse reconfigurări ale acestei proteine, rezultatul cărora este transferul protonului de la un capăt al moleculei la celălalt. Încât această proteină este încorporată în membrană, se dovedește că atunci când este iluminată, funcționează ca o pompă de protoni. Ea pompează protonii dintr-o parte, dintr-o regiune în alta și îi eliberează acolo, apoi ia din nou protonul, îl pompează în alta și-l eliberează. S-a dovedit că în această proteină există etape cu o scală de timp complet diferită. În general, întregul ciclu durează aproximativ 20-30 de milisecunde, adică destul de lent.
     Dar anumite etape trec în microsecunde, iar unii pași din aceste etape se fac chiar în nanosecunde și chiar picosecunde, există o diapazon întreg de 12 ordine de tranziții diferite în această moleculă. Primul răspuns al acestei molecule la lumină, apare în 1-2 picosecunde. Și pentru a înțelege dinamica acestui proces, este necesară o tehnică care să vă permită să mergeți mai adânc decât diapazonul picosecund, adică în intervalul femtosecund, este de dorit să priviți cel puțin sute sau zeci de femtosecunde folosind această tehnică ...
    Astfel, putem concluziona că hologramele dinamice ale UMI sunt instrumentul atât de dorit la care visează fizicienii și biologii. Cu ajutorul unei asemenea holografii dinamice, a fost posibilă ... transformarea și formarea de noi fascicule de lumină, diferind după frecvență cu zeci și sute de procente [27, 28, 30].
    Anume acest fenomen a fost înregistrat în configurația noastră experimentală - apariția neobișnuită a vibrațiilor de frecvență radio care se corelează cu conținutul informațional al obiectelor biologice iradiate cu lumina laser. Cu toate acestea, în numele dreptății, trebuie menționat că răspunsul bio-modelului la iradierea cu laser poate avea o serie de alte motive diferite, inclusiv interpretarea descrisă în modelul anterior [3, 4].
    Așadar, reinterpretăm aici anume fenomenul care, de multă vreme, nu și-a găsit explicația. Dar oferim o singură versiune al faptului de unde provine semnalul radio, care poartă informații genetice cu acțiune activă. Această versiune completează ipoteza propusă anterior despre apariția REBLM (radiații electromagnetice cu bandă largă modulate) bazată pe teoria luminii localizate [3].
   Semnalul radio este generat tocmai de holograma dinamică a UMI datorită citirii răspunsurilor rapide (până la femtosecunde) ale complexului tuturor moleculelor optice active ale bio-modelului, inclusiv AND-ului, ARN-ului și proteinei, la expunerea complexă cu laser. Un astfel de semnal radio face parte dintr-o radiație electromagnetică secundară modulată cu bandă largă (REBLM) a laserului dat.
      Un astfel de REBLM este un fenomen studiat incomplet al funcționării hologramei UMI care se manifestă în transformarea răspunsului luminos integrat al bio-moelului, inclusiv ADN-ul cromozomial, atunci când este citit conținutul de informații al acestuia. Toate celelalte molecule active (metaboliți) din bio-modelul studiat - aminoacizi, nucleotide, vitamine, acizi organici etc., contribuie de asemenea la conținutul informațional al REBLM.
   Este important să notăm două circumstanțe. Ele constau în faptul că rețeaua dinamică a undelor de intensitate în holograma noastră UMI are o rezoluție extrem de ridicată, ceea ce face ușor de citit și de remediat substructurile de ADN, ARN, proteine și metaboliți cu greutate moleculară mică, cu dimensiuni de mai multe ori mai mici decât ¼ din unda laser (eventual la nivelul atomic).
    Cea de-a doua circumstanță este aceea că o rețea dinamică de rezoluție înaltă cu unde luminoase de intensitate, care acționează ca un spectrometru, este de asemenea mare, și până acum imprevizibilă, dinamică atât în volumul de celule vii in vivo, cât și în cazul sondării cu laser a biosubstratelor in vitro pe care le folosim.
     Astfel, se efectuează o scanare completă a modelului, adică o scanare integrală a întregului său conținut de informații într-un semnal radio modulat complex ne-liniar, ca parte a REBLM. Dar, cu toate acestea, aceasta este doar o singură formă de răspuns, deoarece există și alte forme în cadrul așa-numitului concept de „optică neliniară”. Orice celulă vie, țesut biologic sau organism, în mod natural, se va strădui să se adapteze neobișnuitului atât la influența directă a laserului, cât și la REBLM secundar.
     Dacă acest tip de semnal REBLM este înregistrat și „citit” într-un anumit mod, atunci fiecare celulă a oricărui alt organism REBLM „ascultător” poate primi un semnal-program care să funcționeze în direcția inversă. De exemplu, să se lanseze într-un organism procesele care sunt opuse îmbătrânirii, ce în unele cazuri observăm în practică folosirea REBLM (recenziile celor vindecați).
      Există și a treia circumstanță. Toate procesele de mai sus au loc într-un anumit spațiu-timp al biosistemului. Ca urmare, se observă un fenomen departe de banalitate. În aplicarea practică a tehnologiilor noastre cu laser, probabil că obținem un fel de combinare a biosistemului în spațiul-timpul său cu propriul prototip informațional, conform căruia (la un moment dat) acest biosistem a fost materializat de natură. Acestea sunt ideile lui Bohm și Berkovici despre o oarecare Hologramă Universală sau Univers Fizic, unde ADN-ul cromozomial al oricărui biosistem este un „cod de bare” la starea sa structural-funcțională, care este necesară la acest moment e timp. Adică efectuăm unele corecții ale sănătății umane. Aceasta corespunde presupunerii lui Bohm-Berkovici cu privire la informațiile universale (hologramă), care reflectă tot ceea ce există, inclusiv omul de la nașterea sa până la moarte [41, 42]. În această privință, REBLM sângelui din cordonul ombilical și din placenta nou-născuților, sunt probabil un fel de adrese către imaginile lor holografice și / sau codurile de bare, pe care le folosim pentru a normaliza sănătatea oamenilor.
     Mai mult, este probabil ca aceste două obiecte (Omul și holograma lui Bomov) să nu coexiste doar, ci să interacționeze intens. Aici se manifestă încă o proprietate surprinzătoare al hologramelor undelor mișcătoare dinamice de intensitate. Omițând explicațiile detaliate, vom spune doar lucrurile principale.
     Așa cum am menționat deja, imaginea luminii restabilită din holograma UMI și combinată cu originalul acesteia, îi este complet echivalentă în relații informaționale. Din holografia obișnuită se cunoaște o oarecare proprietate generală: la restabilirea hologramelor, se crează nu numai imaginea principală a obiectului, ci și a doua imagine „imaginară”, pseudoscopică, a originalului.
      Și, de regulă, această imagine „imaginară” este considerată deranjantă, parazitară. De aceea, se luptă cu aceasta în toate modurile posibile, încât pare să preia energia de la imaginea folositoare “reală” al originalului initial. În hologramele UMI totul este diferit de cele normale. S-a stabilit experimental că în holograme (UMI) compoziția spectrală a radiației imaginii pseudoscopice („imaginare”) este distorsionată în conformitate cu legea efectului Doppler. De aceea, radiația de citire nu afectează structura hologramei UMI. Ce înseamnă asta în practică?
    Și asta înseamnă că, deși apare un sistem de undă material dinamic dimensional - un model al obiectului care poate înregistra și reproduce orice radiație a obiectelor reale, dar nu creează o imagine imaginară. La început, s-a presupus că în holografia undelor mișcătoare de intensitate niciun mediu nu poate reproduce fluctuații de intensitate subtile, de înaltă frecvență. Totuși, aceasta s-a dovedit a fi o greșeală. Mai mult, s-a constatat că orice fluctuație este reproductibilă. Dar, cel mai important lucru a fost că hologramele UMI au început să formeze o singură imagine, identică obiectului original.
Imaginea „imaginară” se autodepășește automat (se decolorează) iar raza „reală” (Ax) se amplifică întotdeauna [27]. De aceea, în cele din urmă, întotdeauna domină doar imaginea informațională care codifică biosistemul, care, așa cum am menționat deja, este complet combinată cu biosistemul real. Aceasta înseamnă că biosistemul real primește un fel de „carcasă” dublă informațională consolidată. Și, prin urmare, o reîncărcare puternică energo-informațională, precum și o oportunitate directă pentru ajustarea suplimentară a structurii sale, dacă avem tehnologia corespunzătoare. Conținutul specific al unei astfel de ajustări suplimentare nu este descris aici.
     Cu toate acestea, conținutul semantic al acestui fenomen (în condițiile noastre) poate fi exprimat biblic: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1, 26).
    O consecință interesantă și importantă poate fi un alt experiment incidental pe același sistem laser. Dacă în timpul experimentului am elimina bio-modelul iradiat inițial de pe masa ajustabilă, atunci pentru o perioadă de timp nimic nu se va schimba, deoarece obiectul real va fi înlocuit complet cu copia sa holografică completă, care din punct de vedere informațional și fizic, în niciun fel, nu se distinge de original. În această privință, există nu doar confirmări experimentale directe în cadrul geneticii de undă (imagini fantomă) [32, 33], dar și analogi pur fizici realizați la nivel atomic, așa cum este descris, de exemplu, în lucrare [24].
     Manifestările fantomă pot fi ilustrate și într-un alt mod [37], dacă luăm înțelesul acestor fenomene după cum urmează. Apare ceva (pare ciudat, ne pare și se manifestă) ce nu ar apărea fizic (sau lipsește complet în realitate). De exemplu, putem înregistra pe holograma unei lentile optice obișnuite și apoi, după procesarea chimică (developării) a acestei holograme, la lumina soarelui să utilizăm această „hologramă a lentilei” complet plată drept lentilă reală. Și, din punct de vedere fizic, aceasta va înlocui cu succes lentila reală, deși structural și fizic nu se aseamănă deloc.

   Această undă va fi modulată după diverși parametri, inclusiv după polarizare (spinii fotonici), care la fel are o funcție bio-simbolică. Structurile genetice sunt optic active și, în această privință, conțin o mulțime de informații dinamice din punct de vedere structural, inclusiv genetice [1, 3-9]. Anume o astfel de undă complexă va fi amplificată de laserul nostru. Drept urmare, vom avea o zonă de intersecție dintre 2 fascicule de undă opuse (de-a lungul axei laser) cu o mulțime de frecvențe diferite, încât toate tipurile posibile de împrăștiere, reflecție și refracție pe obiecte optic neliniare dau naștere spectrelor optice cu spectre de frecvență foarte bogate.
   Interferența complexă a frecvențelor și a undelor modulate indicate de mai sus, este condiția principală pentru formarea și înregistrarea hologramelor speciale în fasciculele opuse. De obicei, pentru înregistrarea imaginilor de interferență (cu conversia ulterioară a înregistrării în holograme), sunt necesare ecrane sau plăci de înregistrare foto capabile să fixeze interferogramele / hologramele obținute. Totuși, acest lucru nu este necesar în cazul nostru, deoarece avem de-a face cu un tip special de holograme Denisyuk (cu holograme dinamice ale undelor mișcătoare de intensitate). Particularitatea acestor holograme este că ele se formează în așa-numitele medii pătratice pur neliniare, precum sunt și țesuturile biosistemelor [18].
   Să notăm unda din bio-modelul studiat ca un oarecare flux de undă total A1 = (Ax + A0), unde Ax este fluxul de lumină împrăștiat din bio-model, iar A0 este unda primară (nemodulată) al radiației laser. Unda A1, așa cum rezultă din descrierea experienței noastre, este o undă amplificată, a cărei sursă principală a fost reflectată de lumina din bio-model (spectrul Fresnel).
   Aproape aceeași undă, dar neamplificată, - A1 se deplasează spre unda amplificată A1 = (Ax + A0), ceea ce creează o imagine de interferență unică odată cu înregistrarea contra-hologramei dinamice a undelor mișcătoare de intensitate.
               Condițiile speciale pentru o astfel de înregistrare sunt:
           1. Prezența unei zone stabile în timp și spațiu de intersecție a două contra-fascicule ("A1" și "- A1") direct în spațiul (volumul) bio-modelului nostru.
           2. Prezența unor componente de polarizării modulate complexe și de fază, în fascicule de lumină generate datorită interacțiunii radiațiilor laser coerente cu bio-modelul neliniar.
             3. Prezența spectrelor de reflecție Fresnel ale ambelor fascicule, unde interferează componente de diferite frecvențe, care asigură formarea hologramei dinamice a undelor mișcătoare de intensitate (UMI).
   După cum a fost dovedit de Yu.N. Denisyuk [24] și de colegii săi [27-31], holograma dinamică a undelor mișcătoare de intensitate (UMI) este o hologramă SPECIALĂ. Subliniem că de fapt aceasta este o proprietate unică (și puțin cunoscută de un cerc larg de specialiști) a holografiei - capacitatea sa de a înregistra hologramele luminii în lumina însăși, precum și restabilirea hologramelor „de lumină” (cu structuri de lumină) sub forma unor noi structuri de lumină.
   Este foarte important de menționat că acest proces, ca un fel de interacțiune complexă a undelor de lumină, nu este observat direct optic (de către ochiul uman). Și poate de aceea nu a atras atenția. Cu toate acestea, fenomenul nașterii și funcțiile hologramelor undelor mișcătoare de intensitate (UMI), descoperit de Yu.N. Denisyuk, cunoscut cu adevărat (din 1974), a fost dovedit în mod repetat de experimente speciale, precum și de numeroase lucrări relevante și calcule matematice [27].
               Orientarea simbolică a fenomenului HUMI (Holograma undei mișcătoare de intensitate)
          1. În interiorul „zonei de intersecție” a contra-fasciculelor de lumină, adică în interiorul biomodelului neliniar, legea clasică a refracției luminii (legea lui Snell) este încălcată. Și numai din acest motiv, fenomenul de interacțiune ale oricăror două fascicule materiale de fotoni (pur pare) devine, pe de o parte, posibil, iar pe de altă parte, invizibil cu ochiul liber al unui observator obișnuit.
         2. De îndată ce ambele fascicule de lumină părăsesc zona intersecției lor, legile clasice ale lui Snell se restabilesc automat, iar interacțiunea specială a fronturilor de undă (fasciculelor) a luminii încetează. De aceea, contra-fasciculele de lumină, alcătuite din fotoni materiali, cum se spune, după interacțiunea lor reală în zona de intersecție interioară, la ieșirea din ea, nu conțin nici un fel de urme ale acestei interacțiuni - nici înregistrări, nici restabilirea hologramelor.
          3. Acum devine clar că instalația laser pe care o utilizăm în experimentele genetice este un mijloc practic și nou de identificare a fenomenului de lucru al hologramei ascunse al UMI.

      Manifestările UMI
   A mintiți-vă ce este o undă mișcătoare de intensitate. În anii 1974-1978 atenția lui Yu.N. Denisyuk a fost atrasă de posibilitățile de utilizare a unei clase noi de mijloace de înregistrare, optice neliniare, pentru înregistrarea obiectelor în mișcare, ceea ce a făcut posibilă realizarea înregistrării și citirii simultane a informațiilor despre obiect, fără a stabiliza imaginile mișcătoare de interferență. Yuri Nikolaevici a studiat cele mai generale proprietăți de afișare ale unei noi clase de holograme - holograme dinamice cu înregistrare în medii cubice neliniare.
    Această considerație l-a determinat să prezică proprietatea uimitoare a hologramelor dinamice ale unui obiect în mișcare - focalizarea automată a radiației direcționate către aceasta cu anticipare în spațiu, determinat de viteza sa curentă [27, 28].
  Pentru o serie de lucrări despre holografie dinamică, Yu.N. Denisyuk, în 1982, a primit premiul de stat al URSS (în componența unei echipe de autori).
   În 1998-2005 după ce a lucrat în Italia, la întoarcerea în patrie, Yu.N. Denisyuk a revenit din nou la subiectul înregistrării holografice a imaginilor mișcătoare de interferență. De această dată a apelat la utilizarea hologramelor pentru înregistrarea în medii pătratice non-liniare cu viteză extrem de mare, până la fracții de femtosecunde, ceea ce permite utilizarea metodelor de holografie dinamică pentru a converti și crea noi fascicule luminoase care diferă în frecvență cu zeci și sute de procente. El a studiat în detaliu proprietățile transformaționale ale unor astfel de holograme, care determină poziția, scala și culoarea imaginilor rezultate atât la generarea de imagini la a doua armonică a radiației care înregistrează holograma, cât și când lungimile de undă sunt diferite una de cealaltă, iar imaginile sunt generate la frecvențe totale [27, 28].

   Dar, pe lângă aceasta, în feedback-ul său integral, un substrat viu este capabil de o anumită reacție de răspuns, a cărei caracteristică esențială și distinctivă este sensul adaptativ, care este caracteristic, de exemplu, structurilor creierului uman care utilizează algoritmi ai perceptronilor multistrat (integrali) [40].
Spectrul de reflexie are formă de „clopot”, al cărui vârf este direcționat dinspre obiectul biologic înapoi la rezonatorul laserului.

  Primul fenomen este generarea radiațiilor primare în laser, sub influența sursei de lumină - lămpi pompă. Reglarea generează o radiație laser bimodală stabilizată în frecvență cu polarizări liniar ortogonale. Al doilea fenomen este incidența razei primare, nemodulată, pe modelul biologic, cu formarea unui „spectru de împrăștiere” ca urmare a reflectării optice Fresnel (în zona apropiată), precum și a radiației secundare electromagnetice cu bandă largă modulată (REBLM) [1, 3].
   După cum s-a subliniat deja, obiectul biologic este un mediu pur neliniar care reacționează direct cu toate elementele sale la acțiunea externă a laserului. Mărimea maximă a elementului obiectului biologic, capabil să reflecte din plin constituie ¼ din lungimea undei laserului, adică are o dimensiune de aproximativ 150 microni. Lumina laser, după cum știți, va avea o putere de penetrare în fiecare punct local, în funcție de proprietățile specifice ale obiectului biologic. În același mod, gradul și unghiurile de reflecție, refracție sau absorbție depind de proprietățile specifice ale locului de incidență a fasciculelor laser.

Fig. 1

Fig. 2

Fig. 3

Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6

Fig. 7

Fig. 9. Schema metodei și echipamentelor programate
pentru modificarea metabolismul CSM.